Studiile au arătat că adăugarea extractelor de plante la hrana animalelor poate spori imunitatea animalelor, iar unul dintre motivele pentru aceasta ar putea fi faptul că extractele de plante afectează activitatea microorganismelor din tractul intestinal. Wei Pin și colab. a selectat și decocat Coptis chinensis, Lonicera japonica, Artemisia argyi și Rhus chinensis, iar extractele obținute nu numai că au inhibat activitatea Escherichia coli, dar au și slăbit rezistența acestei bacterii la gentamicina. Zhou Yangyang și colab. au analizat statistic un total de 96 de tipuri de materiale medicinale tradiționale chinezești de curățare și detoxifiere termic-și s-a raportat că 57 dintre ele au avut efecte antibacteriene. Printre acestea, extractele lichide obținute prin diferite metode de extracție (decoct cu apă, extracție cu etanol și extracție cu solvent organic) de 42 de tipuri ar putea rezista bacteriilor comune Gram-pozitive și Gram-, cum ar fi Staphylococcus aureus și Escherichia coli. Printre acestea, decocturile de apă de Coptis chinensis, Scutellaria baicalensis, Taraxacum officinale și Lonicera japonica aveau proprietăți antibacteriene cu spectru larg-, în timp ce decoctul de apă de Forsythia suspensa putea rezista activității a peste cinci bacterii Gram-obișnuite. Decocturile cu apă de Dryopteris crassirhizoma, Rheum officinale, Isatis indigotica și Scrophularia ningpoensis și extractele etanolice de Scrophularia ningpoensis și Chrysanthemum morifolium au avut efecte antibacteriene asupra a 3 până la 4 tipuri de bacterii Gram{17}pozitive. Un număr mare de studii au arătat că componentele bioactive din extractele de plante au efecte antibacteriene, dar mecanismul antibacterian detaliat nu este încă foarte clar.
Conform rezultatelor cercetării actuale, extractele de plante pot exercita efecte antibacteriene prin următoarele moduri:
1) Distrugerea și degradarea pectinei și celulozei din peretele celular bacterian sau inhibarea sintezei peptidoglicanului în peretele celular, modificarea permeabilității membranei celulare bacteriene sau distrugerea directă a membranei celulare;
2) Slăbirea forței de transport de protoni la nivel molecular și slăbirea activității bacteriene;
3) Determinând coagularea citoplasmei și apoi inactivarea bacteriilor;
4) Inhibarea sau chiar uciderea bacteriilor prin acțiunea asupra sistemului enzimatic, proteinelor funcționale, materialului genetic sau structurii particulelor genetice din interiorul celulei bacteriene;
5) Creșterea rezistenței celulelor epiteliale intestinale.
